Toamna

A sosit ca-ntotdeauna
Cu-n iz umed, răcoros
Și cu aere de Doamnă,
Peste sat frumoasa Toamnă.

Și a-nceput să bată frunza,
Arămie și uscată,
Așternând-o-n covorașe
Pe la fiecare poartă.

Și cu stropi mărunți de ploaie,
Așternuți parcă cu dor,
Își hrănește ca o mamă 
Și pământul din obor.

Frumusețea ei e-aparte,
Totu-i ruginiu, uscat,
Diminețile cu ceată
Soarele l-au izolat.

Iar în aer mai plutește
Câte-o frunză ca o pană,
Ce mai aere de Doamnă 
Are și frumoasa Toamnă.

    amatorul 🇷🇴 2020

Lasă un răspuns