La fereastra casei mele

La fereastra casei mele,
ÃŽntr-un brad verde, frumos,
E un cuib de păsărele,
Ascuns între rămurele.

Cu doi pui ce dau din aripi,
Că-s prea mici, nu știu să zboare,
Încă nu și-au pierdut puful,
Ciripesc, e zarvă mare.

Și se scutură, se-nfoaie,
Din cuibar ei au ieșit
Că un nor răzleț de ploaie
Le-a făcut nițică baie.

Nu știu dacă plâng sau cântă,
Dar se-ntrec în ciripit,
Glasul lor e ca o scripcă
Subțirel, plăcut și blând.

     amatorul 🇷🇴 2020

Lasă un răspuns