Mi-e dor

Mi-e dor de casa de la țară
Micuță și umilă,
E stropul meu de fericire
De când eram copilă.

Mi-e dor de nucul cel bătrân
Ce poarta o păzește,
Iar umbra lui în toiul verii
Mereu mă răcorește.

Mi-e dor să simt miros de fân,
Cosit din locul de la drum,
S-adun din nou floare de mac
O coronița ca să-mi fac.

Mi-e dor să vad cum focu-n vatră
Cocea lipia altădată,
Și-așa fierbinte cum era
Mamaie nouă ne-o-împărțea.

Mi-e dor de codrii înverziți,
De dealuri, de coline,
De răsărit și de apus,
Ce amintiri divine!
                              
   amatorul 🇷🇴 2020

Lasă un răspuns